De ce filosofia?

“Dragi studenți,

nikon 2013 046

           Aţi venit, aşadar, la facultatea de filosofie! Pardon… Aţi avut curajul să veniţi la facultatea de filosofie. Părinţii, rudele, prietenii, vă întreabă disperaţi: de ce?  De ce nu aţi ales o facultate care ”se vinde”, care „face  rating”? Andrei Marga, un filosof, este de sute de ori mai puţin cunoscut şi mai prost plătit decât „Blonda lui Bote”. De ce nu v-aţi făcut „Blonda lui Bote”? Sau jurnalişti, adică „vedete”; sau PR-işti, ca să vă angajeze Nikita? Aţi fi avut de lucru. Şi aţi fi câştigat gras. Trăim într-o lume în care „banul dictează” – ne spun „savant” aceşti sfătuitori. Or, filosofia nu vă oferă „nici o meserie”. Sunteţi în pericol. De ce nu v-aţi înscris, bunăoară, la chimie, la drept,  la…

            Aş vrea să demontez două mituri negative legate de facultatea de filosofie care mobilează confuz minţile rudelor voastre ce tind să ignore prima datorie morală faţă de sine dedusă de Kant.  Ambele sunt provocate de neştiinţă. Primul e acela că facultatea de filosofie nu vă învaţă să faceţi ceva util, vandabil, aplicativ; că filosofia e o formă de cunoaştere de dragul cunoaşterii, care nu se aplică şi deci nu se vinde. Şi al doilea, că această facultate nu oferă o meserie. 

            Primul mit e repetat de unii după alţii fără să se mai ştie de unde provine. El provine de la Aristotel, mai exact dintr-o interpretare abuzivă a unui pasaj din Metafizica. Acolo el vorbeşte despre curiozitatea omului de a cunoaşte de dragul cunoaşterii, nu pentru aplicaţii, ceea ce e o trăsătură distinctivă a fiinţei umane. Ramuri ale filosofiei cum sunt metafizica, matematica, astronomia matematică urmăresc cunoaşterea gratuită, cunoaşterea de dragul cunoaşterii, fără a viza nicio aplicaţie. Unii intelectuali subtili se mândresc cu asta accentuând confuzia. Dar majoritatea cetăţenilor doresc utilitate. Cei ce recurg la asemenea nobile origini uită  însă să adauge că tot Aristotel susţine că alte ramuri ale filosofiei (politica, legislaţia, etica, retorica etc.) urmăresc cunoaşterea de dragul aplicaţiilor, nu cunoaşterea pură. Deci, încă de la începuturile ei, cea mai mare parte a filosofiei  a vizat un scop aplicativ. Cei ce atacă filosofia în acest fel uită să adauge că, astăzi,  se pune un tot mai mare accent pe filosofiile aplicate la diverse domenii: filosofia politică, estetica, filosofia fizicii, a biologiei, a economiei, etica aplicată, etica profesiilor, etica economică şi socială etc. Sunt în curs de constituire meserii noi care presupun o competenţă etică, precum „managementul eticii”, „auditul etic”, diverse etici profesionale.

            Curios e că există şi alte îndeletniciri „gratuite” pe care nimeni nu le arată cu degetul: muzica, poezia, matematica pură etc. Ele nu se vând, dar vă imaginaţi o lume în care toate aceste lucruri lipsesc? Mai degrabă am putea zice că întrebarea „la ce folosesc ele?” are ca finalitate compromiterea celui care o pune, nu a lor:  noi trăim într-o lume umană care se caracterizează prin a face şi altceva decât ceea ce aduce profit material sau contribuie la supravieţuirea noastră biologică. Nu nouă ar trebui să ne fie ruşine de creaţiile „gratuite” ale geniului uman, ci celor ce gândesc precum „omul economic raţional”, adică după un model de raţionare subuman: cât mă costă, ce beneficii am?  Sigur, există şi muzică ce se vinde: maneaua. Şi poezie ce se vinde: textele de manea. Mentalitatea aceasta comercială (bună în limitele ei)  ţine de valorile unui capitalism primitiv în care, din păcate, ne zbatem. În capitalismul evoluat a început să se vorbească şi despre un profit non-financiar. Ca şi despre profitabilitatea investiţiilor în activităţi aparent neprofitabile: frumuseţea urbană sau cercetarea fundamentală. Sau cercetarea filosofică. A gândi totul în termeni de „rating” e primitiv căci înseamnă a o pune pe Moni înaintea lui Einstein. Ceea ce pare o mică exagerare. Prima teză e, aşadar, falsă.

         Cea de-a doua teză e că filosofia nu oferă nici „o meserie” şi deci nici un mijloc de supravieţuire. Idee falsă şi ea, căci recent meseria de „filosof” a fost trecută în nomenclatorul de meserii alături de cea de „tinichigiu”. Aceasta va face, poate, angajarea mai uşoară. Dar ce „meserii” oferă alte facultăţi care se laudă că nu au dificultăţile de angajare ale filosofilor? Chimia pregăteşte profesori şi cercetători (nu ingineri chimişti). Fizica, matematica, filologia aşijderea. Dar aceeaşi profesionalizare oferă şi filosofia, cu aceleaşi şanse de inserţie socială (profesori, cercetători, dar şi ziarişti, manageri, ofiţeri de etică, analişti politici şi economici, diplomaţi etc.)  Nu văd nici un avantaj comparativ la facultăţile cu profil aparent  vocaţional în ceea ce priveşte şansele de angajare ale absolvenţilor.

            Există, desigur, marile atracţii post-decembriste, specifice acestui popor: jurnalismul, comunicarea, studiile europene – pe care eu le-aş transforma în cursuri postuniversitare de un an, adică în studii universitare  vocaţionale de scurtă durată. Despre aceste studii se spune că oferă cu prisosinţă o „meserie”.Ce pot face însă aceşti specialişti  în plus faţă de absolvenţii de filosofie? Mai nimic. În schimb, le lipseşte formaţia umanistă de bază, studiul marilor opere care au forjat cultura occidentală. Căci la 18-22 de ani abia îţi pui bazele formaţiei tale profesionale şi intelectuale pentru tot restul vieţii, trecând la marile lecturi – care nu sunt jucării pentru şcoala primară. Această educare de maturitate este fundamentală; grecii vechi o ştiau şi organizau efebia şi sub formă de cursuri în gimnazii. Învăţământul vocaţional nu e bun pentru aşa ceva. Istoriceşte privind lucrurile, între Platon şi Isocrate a învins pe termen lung Platon, deşi Isocrate avea, în epocă, un „rating” mult mai bun cu şcoala sa de format tehnicieni ai politicii.

         Facultatea de drept se consideră că oferă o adevărată meserie. Bănoasă! Nu peste tot – vor striga juriştii. Ei au uitat însă că în ţările cu învăţământ superior dezvoltat şi cu un sistem juridic ce funcţionează, dreptul se învaţă după universitate. La fel alte meserii superioare cum sunt  medicina, economia, ingineria. Aşa era şi pe vremea lui Kant. În alte ţări programa de inginerie conţine 40% ştiinţe fundamentale şi umanioare, în primii ani de studiu, iar un arhitect format în Spania mi-a spus că a făcut două semestre Etica nicomahică. Şi toate acestea dintr-un motiv simplu: se vrea pregătirea de specialişti superiori, nu de meseriaşi buni dar înguşti la minte. 

        Dar, până la urmă, de ce ar trebui ca Universitatea să ofere o meserie, să formeze specialişti?  Eu cred că această fixaţie e păguboasă. Şcolile superioare de meserii sunt cele ce trebuie să formeze specialiştii, dupăuniversitate. Universitatea trebuie să ofere fundamentele ştiinţifice şi umaniste ale omului civilizat, cult, modern care vrea să se specializeze în viitor pentru a exercita o meserie. O să ziceţi că pretenţia mea e absurdă. Iată de zicea J. S. Mill, cel mai important filosof englez din secolul al XIX-lea,  într-un discurs ţinut la Universitatea St. Andrews în 1867: Universitatea „nu e locul potrivit pentru educaţia profesională. Universităţile nu sunt menite să predea cunoştinţele necesare pentru a-i pregăti pe oameni pentru un anume mod de a-şi câştiga existenţa. Scopul lor nu e de a pregăti jurişti ori medici buni, sau ingineri, cifiinţe umane capabile şi cultivate”.  Iar acesta nu era un punct de vedere izolat. Privit cu atenţie şi respectându-i nuanţele, e chiar un punct de vedere apreciat şi aplicat. Astăzi, pe prospectul unei universităţi englezeşti putem citi: „În această universitate nu se formează specialişti, ci oameni capabili să se specializeze”. Universitatea nu trebuie şi nu poate  să ofere o meserie,  o specializare exactă, între altele pentru că  nu ştii unde vei lucra. Iar „filosofia” oferă o largă gamă de posibilităţi în acest sens, de la învăţământ la comunicare sau analiză bancară ori politică. A-i supra-specializa pe studenţi din facultate înseamnă a le crea iluzii şi a-i face mai putţin adaptabili la situaţiile inedite ce-i aşteaptă în viitor.

            Universitatea nu trebuie să pregătească un super-specialist incult, complet nearticulat la nivelul convingerilor şi intuiţiilor sale social-politice, profesionale, morale, axiologice. Omul care a absolvit universitatea ar trebui să fie omul care nu dispreţuieşte ceea ce nu înţelege, care nu se lasă dus la vrăjitoare şi la Misa, care nu crede în „lumina violet” şi ştie în ce constă „metoda ştiinţei”, e omul care nu mai crede naiv în geocentrism, nu fură, nu violează etc., ci merge să vadă Roma pentru monumentele ei, nu pentru portmoneele ei. Iar dacă nu se întâmplă aşa şi spirala Misa ori ecranele TV sunt pline de absolvenţi/absolvente de facultate care se înghesuie la adunarea unui „guru”dubios ori se tăvălesc prin noroi, după ce au dormit o noapte în frig, pentru a atinge ceva moaşte care „ne vindecă de toate bolile”, apoi înseamnă că şcoala noastră are o hibă. Dacă nu mai multe. Ce rol joacă filosofia în acest proces de modernizare a poporului român? Ea e un antrenament mental apt să  formeze structuri intelectuale extrem de favorabile dezvoltării omului ca om, ca om deschis, capabil să gândească matur cu mintea proprie, apt să-şi continue pregătirea după facultate pe multiple trasee profesionale. Iată câteva asemenea virtuţi intelectuale pe care le formează antrenamentul filosofic: capacitatea de a gândi cu capul propriu în domenii diverse – deci adaptabilitate (presă, bănci etc.); capacitate de gândire analitică – utilă de asemenea în multe domenii; simţul nuanţelor; capacitate de gândire critică; putere de a vedea mai departe decât omul obişnuit  – adică o gândire prospectivă; gândire aplicată în zona eticii practice, cum nu au alţi specialişti, etc.

             Toate aceste calităţi se caută pe piaţă şi se vor căuta tot mai mult şi la noi după depăşirea fazei naive a capitalismului.  Într-o ţară cum e Canada educaţia filosofică devine profitabilă fie că-i zicem „meserie”, fie că nu: „Cum să-i educăm în Canada pe studenţi pentru a putea fi competitori de succes în lumea afecerilor. Unele guverne provinciale cred că învăţându-i business. Dovezi recente sugerează că această abordare e greşită. Vom produce manageri mai buni dacă-i educăm în domeniile tradiţionale ale artelor şi ştiinţei. Cel mai bine e să-i educăm în filosofie” (T. Hurka). În acelaşi spirit, Matthew Goldstein, rectorul universităţii Cuny din New York, specialist în matematică şi statistică, spune aşa: „Dacă ar fi să încep din nou facultatea  aş lua un major în filosofie. Cred că acest domeniu e realmente miezul a tot ceea ce facem. Dacă studiezi umanioarele sau sistemele politice sau ştiinţele în general, filosofia e efectiv solul din care toate acestea cresc”.

        Sistemul „ciclurilor” serveşte acest obiectiv. Licenţa e o fază de formare fundamentală (marile opere, marile teme). Masterul e faza superioară de specializare preliminară (de orientare spre un câmp profesional, nu spre o profesie). În fine, doctoratul reprezintă specializarea propriu-zisă.  Avantajele formaţiei profesionale filosofice, manifestate graţie calităţilor ce-ţi rămân după ce ai uitat tot ce ai studiat în amfiteatre, sunt subliniate şi de Brian Leiter de Universitatea din Chicago (pe fondul unor atacuri ale juriştilor la adresa filosofiei şi a unor acuze cum că filosofia nu se vinde): “După 20 de ani de predare a dreptului, pot confirma că nimeni nu e mai deştept decât studentul serios care şi-a ales ca principal filosofia. Orice facultate care scoate din program filosofia trebuie să-şi pună un afiş pe care să scrie: “Copiii deştepţi să se înscrie în altă parte”.

          Mitul al doilea e aşadar nu mai puţin fals decât primul şi aruncă o lumină deformantă asupra facultăţii de  filosofie şi meseriei de filosof. Aşa încât, stimaţi studenţi, nu fiţi atât de necăjiţi, căci nu aveţi de ce. Spuneţi neamurilor voastre că aţi făcut o alegere bună.”

Valentin Mureșan

  •  profesor de Filosofie Morală la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti
  • director al Centrului de Cercetare în Etica Aplicată.

 

 

Social tagging: >

2 Responses to De ce filosofia?

  1. Giani says:

    Buna seara
    Va invit sa vizitatii http://monalu-ro.wix.com/antique

  2. gold price says:

    Întâlnim la tot pasul elevi nehotărâti cărora le este foarte greu să aleagă facultatea pe care să o urmeze, mai precis, ce specializare. Un prim pas care poate fi simplu sau din contră, dificil, este să ştii cu adevărat ce îti doreşti, ce vrei să studiezi şi în ce mediu ai vrea să o faci. Cât de greu va fi să obtii un job după terminarea specializării sau cât de bănos va fi acesta?

Leave a Reply

.