Socratica si intrebarile sale “carcotase” (1)

«O, preabunule, tu care esti atenian, din cetatea cea mai mare si mai vestita în întelepciune si putere, nu ti-e oare rusine ca de bani te îngrijesti, ca sa ai cît mai multi, si cît mai multa glorie  si cinstire, iar de cuget, si de adevar, si de suflet ca sa fie cît mai frumos, nu te îngrijesti si nu-ti pasa?» Socrate

Întrebarea lui Socrate, adresata atenienilor prin 399 î.e.n,. ar putea foarte bine adresata si romanilor de astazi exact în forma respectiva, daca excludem descrierea meleagurilor mioritice drept cetatea cea mai mare si mai vestita în întelepciune si putere, bineînteles (prietenii stiu de ce !).

Dar ma intreb io: daca Socrate s-ar plimba pe strazile Bucurestiului si ar incerca sa stea de vorba cu toti gonitorii dupa avere- in caz ca ar reusi sa-i faca sa-si miste fundul din gipane, ceea ce e treaba grea si de durata, nu gluma!- oare acestia i-ar raspunde  de ce fac ceea ce fac  sau unii l-ar refuza pe motiv de  “intrebari carcotase”?!

Hmmm….

Ok, admit ca s-ar putea sa-mi sara în cap o pleiada de spirituali autohtoni si sa-mi reproseze ca, din moment ce se preocupa sa le fie îngropat -si nu incinerat- hoitul când vor da coltu’ , e clar ca ei se îngrijiesc de adevarul, cugetul si  sufletul lor, ba chiar de-al întregii natiuni. Sfatul lui Socrate s-ar potrivi, dupa ei,  numai nelegiutilor de occidentali si de orientali, care fie n-au cunoscut, fie au tradat spiritul si filosofia ortodoxiei: daca vrei sa nu-ti manânce sufletul viermii din viata de apoi, musai sa le cedezi trupul celor din viata asta.

Dar sa revin la Socrate. Fiu de sculptor si de moasa, s-a nascut prin anul 469-470 î.e.n., dedicându-se initial îndeletnicirii mostenite de la tatal sau, ca pe urma, mai pe la mijlocul vietii, sa faca o schimbare radicala spre misiunea mamei sale -dovada ca si în vremurile antice si de demult oamenii treceau prin criza vârstei mijlocii, sîc!- si sa ajute, precum o moasa,  la nasterea adevarului cu care se gasesc “insarcinati” toti oamenii. “Moasa de idei”- adica.

Si, ca un taun ce nu lasa in pace un cal adormit, a tot bazait pe la urechile atenienilor acelasi refren al binelui si virtutii care trebuie cautata inantea averii, si nu invers, pana s-a ales cu trei capete de acuzare: 1. ateismul; 2. introducerea de noi divinitati si 3. coruperea tinerilor.

Cum s-a aparat Socrate de aceste acuzatii si ce pedeapsa si-a propus-  mai cititi si singuri in Platon “Apararea lui Socrate”. Iar dupa ce ati terminat, va astept cu argumente pro sau contra condamnarii lui.

 

Socratica

Social tagging: > > > >

Leave a Reply

.